miercuri, 18 martie 2026

Cu locuri rezervate

 

după spectacol –

cu locuri rezervate

floricelele

 (Andrei Andy Grădinaru)

 

Faptul că ai locuri “rezervate” chiar și în zona VIP, nu te face automat civilizat, nici măcar mai reținut. Măria Sa banul, poate fi un substitut și un argument de necontestat și totodată, suveran. Așa că poți foarte bine să rămâi tu însuți, să te dai în “spectacol”; fără jenă, dacă așa ești croit; ba chiar cu ostentație. Doar ai plătit! Cât despre odrasle (“floricelele”), ce văd la adulți aceea fac și ei, ba și mai abitir, sub privirea îngăduitoare și admirativă a părinților lor (fapt real și foarte recent, la care am asistat într-o sală de cinema dintr-un cunoscut mall).

Un haiku bine lucrat, aluziv, exact atât cât trebuie. Când posezi abilitatea de a te folosi de sensul dublu al unui cuvânt, știind și cum să-l plasezi inteligent în context, poți reuși să scrii un haiku cu zvâc, în locul unuia mălăieț. În fața căruia riști să adormi de plicitseală. Ca la un spectacol prost jucat sau lipsit de consistență. Asta dacă nu te trezește din când în când, vreo familie “cu stare”.

Mirela Brăilean

 

Odihnă la câmpp

 

odihnă la câmp –

doar pălăria de paie

purtată de vânt

 

(Valer G. Pop)

Un tablou sugestiv. Ne amintim de picturile lui Camil Ressu și Corneliu Baba. Sau de câmpurile unde mergeam la muncă împreună cu bunicii. Putem vizualiza un grup de oameni care s-a adunat să prânzească pe ștergare albe, împărțind mâncarea adusă de neveste, după ce cosașii au trudit pe câmp din zori. La umbra unei căpițe, sub rămurișul vreunui arbore umbrelă, care seamănă cu copacii din savane. Gesturile simple, firești, necesare vieții, nimic altceva. După ce s-au ospătat, oamenii adorm tolăniți unul lângă altul. Tăcere și liniște, nu mai zumzăie nici gâzele, lumina parcă tremură în căldura amiezii.

Și, totuși, mai este ceva. Câte o pală de vânt care rupe armonia și nemișcarea. Uitată pe un dâmb, pălăria de paie tresaltă în mod neașteptat, e dusă către vale. Toate lucrurile de sub soare, și oamenii și paiele, toate trec, toate sunt antrenate pe negândite de legi universale, mai presus de voința indivizilor. Oamenii adorm de la sine, fără să își propună aceasta, paiele sunt luate de vânt și purtate mai departe. Este de remarcat și jocul subtil de cuvinte – utilizarea verbului ”a purta” cu dublu înțeles. Vântul e personificat, el ”poartă” pălăria țăranului cât timp acesta se odihnește. Toate ațipesc, ”doar pălăria de paie”, atribut necesar și pitoresc, face oficiul muncii câmpului. Există un rost vechi al lucrurilor, un mecanism care ne poartă pe toți mai departe, fie că muncim, fie că ne odihnim.

 

Cristina Moldoveanu

 


Printre riduri

 

oglinda crăpată –

printre riduri

același zâmbet

(Monica David)

Ce se vede? Două imagini față-n față. Ambele fidele timpului care a trecut peste ele. Cu degradări marcate. Să fie oglinda ridată și fața femeii crăpată? Să-și corespundă fisurile?

Nu contează. Femeia înțelege și-i împrumută oglinzii zîmbetul său îngăduitor. Compensator. Empatic.

 

Corneliu Traian Atanasiu

 


Poveștile bunicului

 

în fața sobei -

poveștile bunicului

încing spirite

(Mihai Moldoveanu Mirco)

 Poemul, ca orice haiku ce se respectă, conține poantă și tensiune. Este corect structurat, laconic dar cu miez, reușește să capteze atenția. Interesant este că sunt folosite doua kigo de iarnă (sobă și bunic) care nu supraîncarcă poemul ci se susțin, se scot in evidență reciproc, reușind o simbioză ce conferă personalitate textului.

Partea întâi, primul vers dinainte de kireji - ,,în fața sobei" - deschide perspectiva unui spațiu ideal pentru relaxare. Suntem aproape programați să gândim că tot ce e bun iarna, se întâmplă taman in fața unei sobe. Cuvântul sobă nu necesită și cuvântul foc; el conține deja căldura atât de necesară în contradicție cu gerul de afară... Soba sugerează armonie, cămin, ocrotire, iubire, pace. Ce spun eu?! Pace?! Atunci cum se face că, în poem, în loc o moleșeală călduță, de o ațipeală confortabilă aflăm - din juxtapunere – că, de fapt - se încing spiritele?! Uite-așa!

Într-un haiku reușit nimic nu ar trebui să fie ceea ce pare a fi; haikuul nu e pastel.

Poemul de față nu se dezminte și introduce tensiune, conține un paradox. În fața sobei nu descrie nostalgic ascultarea de basme in dulcea latență dintr-o căsuță de țară. Nu suntem sămănătoriști. Nici bunicul nu este un domn care să adoarmă auditoriul cu platitudini idilice. Haikuul acesta de iarnă este sub semnul focului, sub semnul istețimii neadormite precum flacăra; sub semnul vieții, în sensul de diversitate, de luptă a contrariilor.

Simțim ,,scânteia". Acea scânteie pe care bunicul o întețește prin poveștile sale care nu aduc somnul ci ,,încing spirite ", nasc reacții, stârnesc discuții, scot la iveală opinii, caractere. Iată deci, bunicul, personajul principal, nu e un simplu povestitor. El practică o maieutică demnă de a sa înțelepciune. Personajul bunicului îmbracă prin cele două cuvinte din ultimul vers dimensiuni nebănuite.

Pe mine bunicul m-a dus cu gândul la bărbosul și genialul Socrate care, la fel ca și unii maeștri din ziua de azi, încingea spiritele spre beneficiul minții celor ce îl ascultau, ajuta mințile să sclipească. Unora acest bunic li se poate părea un hâtru, asemeni lui Odiseu, alții îi pot găsi trăsături asemănătoare năzdrăvanului Pann - căci - cuvântul ,,povești" poate fi citit și în registru ludic in sens de basme, invenții, minciunele, gogoși. Agreabile, desigur.

 

Cecilia Birca

 

Veghind cu grijă visul

 

noaptea dintre ani –

veghind cu grijă visul

îngerul din geam

 (Mircea Moldovan)

 

    Mai ales la cumpăna dintre ani, un pic de magie nu strică. Un dublu portal (intrarea într-un nou an și cadrul ferestrei), primul simbolic, celălalt concret, dar amândouă necesare în planul spiritual dar și fizic. La limita dintre prezent și viitor, dintre realitate și vis, prind contur noi speranțe, așteptări, trăiri. Unele vor rămâne doar idealuri, altele se vor concretiza. Poate îngerul din geam este o podoabă lipită de o mânuță (pentru a-l ghida pe Moș Crăciun) sau doar o imagine din vis a cuiva drag care ne ocrotește și ne îndrumă, dintr-o altă lume. Nu suntem cu adevărat singuri nici în solitudine, căci rădăcinile noastre se întrepătrund neîncetat.

    Un haiku de atmosferă, bine integrat momentului, cu mesaj și sensibilitate.

 

Mirela Brăilean


miercuri, 9 octombrie 2024

 Regulamentul concursului lunar RK


Adresa site-ului la care găsiți regulamentul în detaliu  este disponibilă, folosind următorul link: http://romaniankukai.blogspot.com/index.html. Aici veți găsi și formularul de trimitere a poemului împreună cu instrucțiunile de utilizare și cu pașii care trebuie urmați.

1. Participanţi

a. Poate participa orice persoană care are o adresă email pentru a trimite poemul și pentru a primi lista poemelor care trebuie votate.

b. Participarea se face prin trimiterea unei poezii haiku, ca răspuns la invitaţia de participare postată pe blogul ROMANIAN KUKAI.

2. Desfăşurarea concursului

a. Pe data de 1 a fiecărei luni este postată pe blogul RK invitaţia de participare la concurs în care se specifică tema lunii în curs - un cuvînt sau o sintagmă pe care participanții trebuie să îl/o folosească în mod obligatoriu în cuprinsul poemului. 

b. Primirea poemelor se  face pînă pe data de 15 a fiecărei luni, ora 24:00 a României. 

d. Votarea se poate face între datele de 16 și 22 ale lunii.

e. Anunţarea rezultatelor se face în prima zi a lunii următoare.



3. Obligaţiile participanţilor

a. Fiecare participant va trimite un singur poem care să conțină cuvîntul/sintagma propusă. Utilizarea diacriticelor este obligatorie. Poemele care depăşesc termenul limită stabilit pentru trimitere (ziua de 15 ora 24 a României) nu vor fi luate în consideraţie. Nu pot fi trimise decât poeme inedite. Un poem recunoscut ca publicat anterior (în volum, revistă sau pe un site) va fi eliminat din concurs.

b. Participantul care a trimis poemul are dreptul şi obligaţia expresă să voteze. În cazul în care un participant nu votează pierde toată punctele primite prin voturile celorlalți.

c. Haikuurile, ca şi voturile, vor avea sub ele numele integral cu care doreşte să semneze autorul. E indicat ca semnătura să poată diferenţia suficient participanţii între ei. Poemele şi voturile fără semnătură nu vor fi luate în consideraţie.

d. Participanţii nu pot atribui voturi propriilor poeme. Notarea propriului poem anulează întreg votul.

 4. Votarea

a. Poemele trimise de participanți vor fi numerotate asa încât fiecare poem va primi un număr de identificare.

b. Participanții vor întocmi o listă cu poemele cărora le-au atribuit punct după următorul  model:

Nr.   7 – 5 p
Nr. 18 – 4 p
Nr. 23 – 3 p
Nr. 29 – 2 p
Nr. 40 – 1p

Icsulescu Zet

c. Votul trebuie semnat cu același nume cu care a fost semnat poemul trimis. Votarea sub alt nume e anulată.

d. Participanții care nu votează se vor regăsi în lista finală cu mențiunea „nu a votat''.

5. Premii

Primii trei clasați la fiecare concurs primesc prin poștă câte o diplomă și un volum din lista de cărți disponibile. De asemenea, există un premiul special oferit de organizator.

luni, 2 septembrie 2024

Un roi de stele - antologia Grupului Ro Ku

 

17 ani

 

noapte albă de mai –

un om sub miliarde

de ani lumină

Șerban Codrin

 

            Numărul anilor este de-a dreptul necanonic, adolescentin. Cifrele prea ascuțite. Motivul însă e unul presant. Am scăpat cifrele aniversare și e cazul să adunăm și să punem laolaltă un număr mic de poeme deosebite. Doar 4. Cîte 4 ale unui număr de 61 de autori.

            Ne-am hotărît să ieșim în lume și să expunem ce am realizat mai de preț. 17 ani am stat prea confortabil în nișa noastră și vrem să expunem recolta prin ce are ea mai bun și mai rotund. Grupul nostru, grupul RO KU, nu a stat degeaba. Avem două concursuri de haiku, unul săptămînal și unul lunar, la care, de-a lungul anilor, și-au sporit abilitățile vreo 500 de participanți.

            Am publicat și 14 volume colective și un număr de peste 60 de volume personale ale autorilor. Totul s-a petrecut însă între cei care ne știm și ne citim unii pe alții. 

            De curînd am publicat și primele volume prin care am vrea să ajungem la cei care nu știu ce e haiku-ul. Volume în care încercăm să-i sensibilizăm pe cei care ar dori să citească haiku dar nu găsesc prea ușor drumul spre o poezie laconică și aluzivă. Acestora le adăugăm acum o colecție a celor mai bune poeme ale grupului.

            Poemele cele mai bune nu sînt în mod sigur și cele mai accesibile. Haiku-ul este un poem laconic și autorii, ca și oamenii cărora le place să vorbească puțin, sînt rezervați și mucaliți. Hai să zicem, puțin poznași. Îi  provoacă pe cititori și îi cointeresează în înțelegerea textelor. Textul nu se oferă mură-n gură. E dens și propune o mică enigmă.

 

ea a șters totul -

gândurile grijile

castelul de nisip

 

Trebuie să ai puțină răbdare și să culegi indiciile. Dacă nu ești chiar un papă-lapte, după prima citire, vei intui că numai marea cu valurile ei șterge totul, de preferință castelele de nisip. Asta la parter. Dar dacă stai sau mergi o vreme pe țărm, nu întîrzie prea mult ca să-ți alunge și gîndurile negre și grijile de la mansardă. Nu trebuie să crezi că totul s-ar rezolvat însă. Terapia marină este lungă ca și viața. Deocamdată, pe locul gol, poți să ridici un alt castel. La fel de glorios și fragil.

            Să mai încercăm o mură:

 

beznă pe uliţă -

gutuia din fereastră

făcută compot

 

De data asta e ditamai dovlecelul. Gluma e mai lejeră. Dar dă de gîndit. Trebuie să decizi: compot sau lumină. Poate preferi electricitatea. Și crezi că pentru asta nu trebuie să faci niciun sacrificiu. Mai gîndește-te.

            Gata. O prefață trebuie să fie scurtă și o să mă execut. Citiți fără să vă grăbiți. Dacă vi se pare greu de înțeles, treceți mai departe și reveniți mai tîrziu. Cu fiecare poem înțeles veți avea un orizont mai deschis și așa, încet, încet, veți prinde gustul unui poem care vă poate oferi nu doar bucurii ci și o atitudine de viață mai delicată, poate și mai echilibrată.

 

Corneliu Traian Atanasiu

marți, 20 august 2024

Organizarea și desfășurarea concursului național Dumitru Radu

 Început în 2019, CNDR este un concurs de o importanță specială, prin care se urmărește atât păstrarea vie în memoria noastră a unuia dintre marii autori de haiku din România, cât și apropierea de lumea haikuului autentic a unui număr cât mai mare de autori din grupuri și societăți de haiku diferite.

Pot participa la Concursul anual de haiku dedicat memoriei lui Dumitru Radu autorii de haiku din România (grupuri de haiku active pe Facebook, societăți de haiku, cenacluri de haiku). Coordonatorul competiției este Cezar Florin Ciobîcǎ.

Cezar Ciobîcă postează pe blogul Lyrical flashes (http://lyricalflashes.blogspot.com/), în luna iulie a fiecărui an, anunțul despre concurs, precizând tema și actualizând blogul. Distribuie apoi informațiile despre concurs pe grupurile de haiku cele mai active de pe Facebook, acolo unde se adună frecvent membrii comunităților de haiku din țară și de unde se pot afla mereu anunțuri despre concursuri.

La finalul perioadei de înscriere a poemelor, Cezar Ciobîcă trece într-un tabel poemele concurenților, numerotându-le, fără numele autorilor, după care îl trimite, în formă anonimă, echipei de jurați, formată din 2-3 persoane marcante din lumea haikuului.

     Coordonatorul este cel care se gândește la posibili membri ai juriului, pe care îi contactează și stabilește cu ei dacă doresc să jurizeze poemele CNDR din anul respectiv.           

   După finalizarea jurizării, coordonatorul concursului stochează ierarhia stabilită de juriu, care nu va fi făcută publică decât în prima parte a lunii septembrie.

    După postarea/ afișarea rezultatelor, coordonatorul creează diplomele electronice pentru câștigători și le trimite acestora. În măsura în care există resurse financiare adunate din donații, diplomele pot fi realizate și în format letric și expediate pe adresa câștigătorilor. De asemenea, câștigătorii, în funcție de cărțile adunate/ donate pentru protocol, pot primi și câte o carte ca premiu.

sâmbătă, 17 august 2024

Organizarea și desfășurarea concursului bisemestrial de senryu

 

 

1. O dată la două luni, pe data de 1, Cezar Ciobîcă postează tema concursului și  invitația de participare pe blogul Lyrical flashes (http://lyricalflashes.blogspot.com/).

Linkul acestei postări este distribuit apoi și pe grupul de Facebook Autori de haiku.


2. În primele două decade ale primei luni din cele două, poemele (1-3) sunt trimise de participanți pe adresa de e-mail a organizatorului.

 

3. În ultima decadă a primei luni, poemele sunt trecute și numerotate de organizator într-un tabel și le confirmă apoi participanților primirea poemelor.

4. În primele două decade ale celei de-a doua luni, organizatorul trimite participanților invitația de vot.

 

5. Voturile concurenților sunt înregistrate, prin rotație, într-un fișier Excel, de către unul din membrii echipei de socotitori (Dan-Viorel Norea, Grigore Chitul, Vasile Conioși-Mesteșanu, Petru-Ioan Gârda, Mihai Moldoveanu, Cezar Ciobîcă).

 

6. În ultima decadă a celei de-a doua luni, socotitorul de serviciu conform punctajelor înregistrate, face ierarhia poemelor și acordă premiile și mențiunile, după care, respectând șablonul standard, realizează și diplomele electronice pentru fiecare în parte.

7. Rezultatele concursului care includ și tabelul cu punctajele individuale (per poem) și generale (per autor) sunt postate pe blogul Lyrical flashes (http://lyricalflashes.blogspot.com/).

și pe grupul Autori de haiku în prima zi de după cele două luni ale concursului.


8. În săptămâna ce urmează, socotitorul de serviciu trimite prin e-mail diplomele în format electronic  pentru locurile I-III, dar și pentru mențiuni. În măsura în care, există un fond de premiere (cărți de haiku/ senryu publicate de autori români și primite ca donație), ocupanții locurilor I-III vor primi și astfel de premii pe care la va expedia organizatorul.

Organizarea și desfășurarea concursului de haiku la fotografie


1. Pe data de 1 a fiecărei luni Cezar Ciobîcă și Ioana Dinescu postează, prin rotație, o fotografie și  invitația de participare pe blogul Haiku-ind – cuvânt și imagine (https://haikuind.wordpress.com/). Linkul este distribuit și pe grupul de Facebook Autori de haiku.


2. În primele două decade ale lunii de concurs, fiecare din cei doi, pe rând, adună/ înregistrează poemele trimise.


3. În ultima decadă a lunii, ori Ioana Dinescu, ori Cezar Ciobîcă, primește, unul de la celălalt, lista anonimă a poemelor și purcede la jurizare.

 

4. După deliberare, se deconspiră cui îi aparțin poemul câștigător și mențiunile, după care Ioana Dinescu trimite poemul câștigător și numele acestuia d-nei Constanței Erca, cea care realizează diploma în format electronic.

 

5. Poemul declarat câștigător beneficiază și de un comentariu

făcut, tot pe rând, de unul din cei doi organizatori.


6. Rezultatele concursului sunt postate mai întâi pe blogul Haiku-ind – cuvânt și imagine (https://haikuind.wordpress.com/), apoi și pe  grupul de Facebook Autori de haiku,  în prima zi a lunii următoare.