sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Un poem fluviu

 

ploaie de toamnă -
la cenaclu se citește
un poem fluviu

(Cezar Florescu)


Cine oare nu își închipuie cât de minunat sună un lung și șerpuitor poem rostit într-un cenaclu cald pe fondul sonor al ploii de toamnă?!

Un tablou pașnic și călduț am spune.

Tensiunea însă e strecurată subtil. Ploaia nu e oricare ploaie ci una de toamnă. Măruntă, persistentă și parcă nesfârșită, căpătând valențe statice. Pare a fi componenta stabilă. Pe când, în mod opus, în continuarea textului apare cuvântul ,,fluviu" care conține forța mișcării. Ploaia intră într-un glissando exhibându-se alegoric în plan uman, mutându-și curgerea într-un poem fluviu.

Realizăm că nu atât apa cât curgerea-I deschide profunzimea poemului. De după pretextul unei ploi de toamnă anunțate sec în text, se relevă curgerea (incluzând poate și de-curgerea). Aceasta se dovedește a fi cu adevărat tema de meditat.

        Curgerea ploii, a râului, a versurilor, a timpului pământesc și - de ce nu - decurgerea continuă a lucrurilor din univers (unele din altele la modul cauză- efect).

După cum cezura la acest haiku este funcțională sintactic, diferențiind planurile, la fel de lăudabilă este alegerea elementului apă ca și conexiune între secvențele juxtapuse.

În exprimarea intenției autorului, apa (prin atributul lichidității) este ceea ce trebuie că sugerează. Ploaia de afară devine fluviul cuvintelor dinăuntrul cenaclului.

In cursul apei, nimic nu se pierde dar totul se transformă. Tonul textului este reticent, cald, firesc, reușindu-se un ansamblu rotund, echilibrat, specific genului.

Analogia măiastră, subtila tensiune dintre planuri cât și profunzimea temei dibuite de către un cititor atent, propune acest text ca haiku de elită, care nu a avut nevoie de niciun artificiu stilistic de nedorit. De fapt, chiar și la prima vedere, poemul livrează admirabil un chip al bucuriei trăite într-un cenaclu poetic pe o ploaie de toamnă, aici, pe pământul supus trecerilor.

Cecilia Birca