(Andrei Andy Gradinaru)
Poemul prezintă o realitate, o experiență care nu
poate fi percepută decât privită direct. Altfel, orice altă transpunere în alt
limbaj, în alt mediu - cel al lecturii, obișnuite dar mai ales în braille - nu
este posibilă. Orbul percepe sunete, dar imaginile vizuale, unele din ele, nu
pot fi compensate prin celelalte simțuri. De aici, tăcerea, sau liniștea, mai
ales a nopții. Noaptea sugerează necunoscutul, imposibilitatea de a vedea sau
de a înțelege. Liniștea sau tăcerea sugerează un moment în care cineva se află
într-o situație stânjenitoare.
Experiența directă, a prezentului, nu poate fi
trăită prin explicații, sau prin intermediere. Atât pentru cineva care are
nevoie de o carte în braille, dar și pentru cineva care nu a experimentat
direct ceva anume; îi este greu să poată înțelege doar prin intermediul altora
ceva ce nu a trăit. Poemul haiku se concentrează pe experiența directă și
îndeamnă cititorul să participe și să fie activ în înțelegerea poemului, nu să
primească totul în poem explicat de-a gata.
Ana Irina Drobot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu