mândria țării –
la gâtul câinelui
zvon de medalii
(Ion Cuzuioc)
Poemul sugerează, prin îmbinarea celor două părți,
imaginea unui câine erou. Cititorii compun în minte această imagine, prin
faptul că le este deja cunoscută de la parada militară de 1 Decembrie.
Imaginiea tradițională a eroului ființă umană este transferată câinelui, simbol
al devotamentului și cunoscut drept cel mai bun prieten al omului. La un nivel
mai profund al lecturii, cititorii pot reflecta cum perspectiva umană se
concentrează pe zvonul, sau posibilitatea obținerii unei medalii, simbol al
unui statut social.
Pentru câine, grija pentru acest statut nu poate
exista, el fiind sincer și acționând instinctiv după modul în care a fost
instruit și pentru a-și proteja stăpânul ori colegul. Poemul se concentrează pe
sinceritatea sentimentului de patriotism, punând-o într-o posibilă opoziție cu
interesul pentru glorie. Poemul sugerează și că lumea ființelor umane lasă
prim-planul câinelui, impresionați fiind de devotamentul lui.
Poemul mai poate fi citit și prin perspectiva
modului în care putem privi antrenamentul soldaților și pregătirea lor pentru a
asculta instrucțiunile superiorilor, cu devotament și obediență. Mândria țării,
sugerând un concept abstract, este transformat într-o imagine concretă în
versurile 2 și 3 ale poemului, cele două părți ale poemului fiind legate de
cititor în scenarii și reflecții coerente.
Ana Irina Drobot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu