frunze de toamnă –
din gramofon răsună
un vals nostalgic
(Nicoleta Șurpanu)
Vara deja a trecut, iar toamna pune încet, încet stăpânire nu doar
peste întreaga fire, ci parcă și peste starea noastră sufletească.
Încă mai ducem dorul zilelor lungi și calde din sezonul estival, al
petrecerilor și al întâlnirilor cu prietenii și rudele în mijlocul naturii. Dar
mai poate însemna și nostalgia după anii tinereții, sentimentul că timpul se
scurge prea repede. Nici nu știm când au trecut aceștia (precum frunzele în
vânt) și ne-am trezit deja în toamna vieții.
Asistarea la acest ciclu neîntrerupt al naturii ne ajută și ne
pregătește să acceptăm și să înțelegem că totul este trecător, că noul este
menit să ia locul vechiului și ne îndeamnă, parcă, să ne bucurăm și să onorăm
viața sub toate formele ei. Să acceptăm cu înțelepciune și grație că pentru
orice există o vreme și un timp anume.
Atmosfera este creată cu grijă, ca mijloc subtil de comunicare a unei
stări sau a unei situații de fapt (vezi cuvântul „gramofon”, un vechi
instrument de redare a muzicii, sau sintagma „frunze de toamnă”).
Autorul nu spune toate acestea fățiș, ci se folosește de elemente și
obiecte familiare nouă: frunzele, gramofonul... Tot lor le atribuie și
sentimentul de nostalgie – care, prin contaminare, ni se transmite și nouă,
cititorilor.
Astfel, sugestia, ca mijloc de redare a unor stări de fapt, trăiri,
sentimente, este utilizată și fructificată cu măestrie și simplitate în acest
poem. Delegarea trăirilor de orice fel convinge cu atât mai mult cu cât autorul
se sfiește să-și manifeste fățiș sentimentele (discreția neimplicării).
Mirela Brăilean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu