Roata timpului

 

roata timpului –
dintr-o mână de lut doar
oale și-ulcele

(Mirela Brăilean)

 În primul rând apreciez jocurile multiple de planuri și idei, aluziile și consistența rotundă a versurilor, care nu șchioapătă nici formal, nici gramatical. În al doilea rând, legătura cu imaginea se țese firesc și elegant, fără nici o forțare de sens și luând din fotografie atât cât trebuie ca să creeze puntea.

”Roata timpului” conduce subtil la tema imaginii: olăritul cu a sa roată a olarului. În același timp roata karmică a trecerii timpului pregătește trimiterea la zădărnicia prezentă în următoarele versuri. Într-adevăr, obiecte și oameni, cu toții suntem lut și în lut ne întoarcem, fragili și trecători ca un ciorchine de oale care-și așteaptă măciuca.

Ioana Dinescu