lumina din zori –
căutând încă drumul
în umbra mamei
(LUMINIȚA PETREA)
Poemul Luminiței P. , care a luat din imagine fărâme
simbolice ca să poată crea o metaforă subtilă, subliniază limpede, fără
artificii, legătura strânsă dintre mamă și fiu/ fiică pe cărarea vieții.
Frumusețea și profunzimea este dată de versul median în care verbul și
adverbul, ambele durative, evidențiază faptul că odorul, încă necopt și
incapabil să-și asume calea, să se desprindă de cuibul natal, se află în
continuare sub aripa tutelară a mamei, care probabil, știindu-l nepregătit
suficient, nici nu dorește ca puiul ei să înfrunte deocamdată de unul singur
vâltoarea vieții. Din ultimul vers transpare clar, cum este și firesc, de
altfel, că între cei doi cordonul ombilical, deși tăiat nu este rupt și nici nu va fi vreodată… În
plus, versurile te încântă și eufonic, întrucât
la nivel fonetic aliterația și asonanța conlucrează armonios pentru a
transmite subliminal o melodie stenică.
Cezar-Florin Ciobîcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu