luni, 16 noiembrie 2026

Toamnă la conac

 

toamnă la conac –
umbrele boierilor
adună galbeni

 (Andrei Andy Grădinaru)

 

Ni se face cu ochiul spre tărâmul magic al lui „ca și cum”, ademenindu-ne spre un conac pierdut în negura vremii. Vechimea lui rămâne nerostită, dar ecoul cuvântului „boieri” o desemnează în tăcere. Galbenul frunzelor sugerează o toamnă domoală, ce a țesut peste pământ o mantie din frunze aurii.

„Umbrele boierilor” devin puntea noastră către o altă epocă. Dintr-odată, decorul prinde suflu și culoare: auzi șoapte și râsete, zărești rochii foșnind în lumina amurgului, prin fereastra larg deschisă, un gramofon revarsă acordurile nostalgice ale unui vals. Fermecat, te pierzi într-o lume care nu este a ta, dar care te adoptă prin vraja atmosferei și prin harul condeiului autorului.

        Te apleci și aduni în pumn un strop de toamnă. Este un ritual tăcut, moștenit de la toți cei care au călcat aceste alei înaintea ta. Suntem doar frunze în bătaia vântului, însă tocmai prin această dăinuire dincolo de timp, ne câștigăm nemurirea.

Mirela Brăilean

Niciun comentariu: