aproape
gata –
pe
lucrul mamei un mosor
cu-n
rest de ață
(Mirela
Brailean)
Aproape
gata! Răbdarea a luat sfârșit! Dar ceva, ca o presimțire, te îndemână să nu te
grăbești cu lectura. Parcă nu ai vrea să ajungi numaidecât la finalul poemului.
Simți nevoia să mai zăbovești pentru a admira ce a cusut mama cu atâta migală!
Creația e aproape gata - la timp - pentru că mosorul mai are doar un capăt de
ață. O imagine aparent banală, dacă memoria colectivă la români nu ar asemui
fragilitatea vieții cu cea a unui fir de ață.
Mama
(aproape) a terminat cusătura, dar a ajuns și la momentul adevărului: viața ei.
Creația principală. Pentru ea nu mai există alt mosor…
Simplitatea,
plauzibilitatea și simbolistica densă fac din poemul scris de Mirela Brăilean
un tablou, unul cândva extrem de familiar. Vedem un șir lung de femei care
curând va lua altă întorsătură… căci cine mai coase în ziua de azi? Observăm
încă o dată că haiku-ul are o pregnantă valoare documentară. Citind asemenea
versuri vom (re)descoperi cum se desfășura firul vieții în vremurile molcome de
altă dată.
Ramona
Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu