𝐚𝐦𝐮𝐫𝐠 𝐩𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐣𝐚̆ –
𝐳𝐦𝐞𝐮𝐥 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥
𝐟𝐫𝐚̂𝐧𝐭 𝐩𝐞 𝐮𝐧 𝐬̦𝐞𝐳𝐥𝐨𝐧𝐠
Cezar Florescu
Poezia începe
cu „amurg pe plajă”, care creează imediat cadrul și aduce în imagine un sfârșit
de zi.
Următoarele două versuri ne întâmpină cu „zmeul unui copil / frânt pe un
șezlong”. Probabil, este obiectul de joacă uitat de un copil la plecare.
Copilul nu mai este acolo, dar zmeul rămas pe șezlong păstrează, într-un fel,
urma prezenței sale.
Cuvântul „frânt” dă tensiune poeziei și adâncește imaginea. El ne descrie
concret zmeul căzut și mototolit, sugerând în același timp ceva întrerupt, ceva
rămas în urmă. Alături de absența copilului și de momentul amurgului, poezia ne
transmite o nostalgie discretă, creată poate și de o senzație de abandon.
Poezia nu spune nimic despre despărțire, plecare sau trecerea timpului. Acestea
se pot naște în mintea cititorului din simpla alăturare a celor trei imagini.
Tocmai această rezervă conferă tensiune poemului și intensifică emoția, în timp
ce amurgul amplifică impresia de sfârșit și de absență.
Un poem tuburător, creat cu economie de mijloace, care poate deschide
cititorului o gamă largă de interpre
Irina Țipordei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu