miercuri, 22 aprilie 2026

Vânt de toamnă

 


vânt de toamnă –

cu brațele-ncrucișate

și sperietoarea

Mihaela Iacob

Iată un poem care se potrivește cu starea cititorului la începutul sezonului de toamnă. Începutul toamnei tocmai de un anumit tip de vânt, ca o briză mai rece, subtilă, pare anunțat, pentru cei care observă trecerea de la un anotimp la altul. Vântul e mai mult ca o părere, ca o impresie că ar veni toamna, știind și că am întors pagina în calendar și pe ea scrie “septembrie.” Iată cum o singură imagine, care se adresează simțului atingerii, vântul care ne atinge ușor, ne sugerează, odată cu senzația directă, o mulțime de trăiri și de gânduri, pe care le dezvoltăm odată ce avem contact cu primul vers al poemului. Vântul de toamnă, în acest poem, în combinație sau în dialog cu a doua parte, ne sugerează o anume atmosferă, pe care tocmai o trăim în momentul de față. Astfel, poemul acesta are meritul tocmai de a ne face să trăim ancorați aici și acum, în momentul prezent. Ce urmează după primul vers, după kireji, în partea a doua, nu putem gândi decât în relație cu imaginea din prima parte. Astfel, poemul ne transmite o anumită stare, o anumită atitudine, pe lângă cea pe care am trăit-o deja din experiențaîn viața de zi cu zi legată de sosirea toamnei. De ce stă “cu brațele-ncrucișate” până “și sperietoarea”? Putem înțelege de ce studiind semnificația acestei expresii, “a sta cu brațele încrucișate,” care înseamnă a aborda o atitudine pasivă, a nu interveni, a nu lua nici o măsură, dar și a nu întreprinde nimic. Deși haiku-ul nu include în mod explicit atitudinea și emoțiile autorului, ele sunt totuși transmise cititorului prin sugestia imaginilor și acțiunilor alese. Aici, simțim cum venirea toamnei este inevitabilă. Trecerea timpului e inevitabilă, și nu avem nimic de făcut. Ce putem face, totuși, e să acceptăm că vine toamna. Să nu ne revoltam. Să fim calmi, precum sperietoarea, căreia îi atribuim propriile trăiri, umane. Aici, sperietoarea pare înțeleaptă, și nu putem să nu facem analogia cu Buddha de la japonezi.

Ana Drobot

Niciun comentariu: