toamna târzie -
pe grămadă de frunze
tolănit cățelul
Valer Pop
Poemul m-a atras prin discreția pe care o emană întreg textul, firescul
situației surprinse , redat la fel de
firesc, fără opulență.
Lipsă de tensiune a poemului?! Nicidecum.Numai că totul este
subtil, ,,aha-ul" nefiind observabil de oricine.
Cine s-ar gândi că
toamna târzie poate aduce confortul iară nu frig, tristeți sau brumă. Căci
confortul într-o toamnă târzie sau iarnă ne
pare nouă dependent de interiorul caselor încălzite.
Astfel, după kigoul puternic ,,toamnă târzie", cititorul nu se așteaptă la
nimic altceva decât la lipsa soarelui, la negură (la propriu și la
figurat).Tolăneala in aer liber nici nu ne trece prin cap.Este elementul
surpriză.
Asistăm la ceea ce
autorul semnalează dezinvolt, la un fapt care nici nu ar atrage atenția
altcuiva.
Nimic extraordinar in sine. Doar un cățel tolănit pe o
grămadă de frunze. Alăturarea târziului de toamnă cu scena huzurului găsit de
cățel (tocmai datorită culcușului din frunze moarte) crează un paradox care ne
face să medităm, să concluzionăm că toate lucrurile au de fapt doua fațete.
Ni se demonstrează că în inn își are izvorul yangul călduros.Dar și că în yang
înțeapă o sămânță de inn. - pentru că,
nu-i așa, ne vom întreba dacă nu cumva
răsfățul pe grămada de frunze îi este dat unui cățel al străzii într-un
moment însorit prin excepție, după care precaritatea sorții își va spune
cuvântul și tolăneala va deveni o amintire, la fel ca blândețea toamnei în
tăișul iernii.
Și cine poate spune dacă nu chiar cititorul tomnatic nu se
va simți solidar cu acel cățel, răsfățul unei tolăneli fiind atât de fragil în prezența noțiunii de
,,târziu", noțiune care ne înfioară
pe noi, toți cei mergători prin timp.
Textul acesta are
calitatea de a nu ieși în față cu elemente picturale ce sar în ochi cum ar fi luna, stelele,
soarele, galaxiile oglindite in lacuri, fântâni, lighene și toate cele ce pot
da strălucire până și exprimării, atrăgând pe cei doritori de imagini.
Textul acesta este întruchiparea haikuului. Decent,
discret, creionând un tablou banal
pentru un ochi insensibil și neavizat.Singurul epitet este cel adăugat
toamnei. Mai mult, verbul activ nu a fost necesar.Nci măcar nu se servește de
vreo expresie pre fabricată cu miez și tâlc aparținând limbajului colocvial.
Nimic în plus.Nicio sclipire artificial adăugată pentru
vreun posibil efect teatral.
Totul simplu, curat, firesc, stârnind adâncul gândului și
simțirii celui ce citește.
Felicitări autorului și
la bună inspirație în viitor!
Cecilia Birca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu