Ultima știre

 

ultima știre -

prin gardul aplecat

crizantemele

Vasile Coniosi Mesteșanu

 De la prima citire am observat  că imaginea realizată în text nu conduce spre un tablou static ci dimpotrivă, degajă freamăt, e vie, conține acțiune. Și asta, remarcabil, fără verb.

Poemul are suplețe, lipsa de balast necesară textelor haiku. Parcimonia specifică stilului este la înălțime  căci sunt folosite doar șase cuvinte și chiar mai puțin de 17 silabe, (un cifru de 5 - 6 - 5)

În text, cele două planuri proprii haikuului sunt clar diferite, cezura nefiind impovarată de existența vreunei continuități a narativului sau a unei  legături sintactice.

 Un cititor occidental neavizat s-ar întreba ce să caute o ,,știre" împreună cu ,,crizantemele"  într-un text prezentat ca un întreg poetic. Dar vorbim despre haiku. Aici, juxtapunerea între cele două părți inspirat exprimate,   face ca,, filmul"  să aibă sens.

Știm că fiecare cuvânt, expresie, locuțiune - devine un indiciu. Și fiecare indiciu contează în materializarea corectă a intenției autorului  și în  optima receptare a poemului de către   cititor.

Iată, în poem știrea aceea nu e orice știre ci un ,,breaking news"! Ea este,, ultima stire"! Epitetul,, ultima" nu este folosit în sensul de ,,cea din urmă, codașă"  ci de  ,,cea mai proaspătă și mai uimitoare stire", ceva demn să suscite interesul.

Tensiunea este deja inserată prin acest

,,anunț" energic, și aproape ostentativ. Dar să mergem mai departe îndrăznind să gândim că fiecare haijin are temperamentul său , stilul său  în limitele trăsăturilor esențiale ale haikuului.

. După cezura, elipsa uzitată de autor devine extrem de  eficientă:

 ,,prin gardul aplecat/ crizantemele".

Limbaj,,nearticulat " aproape.  Cioburi de frază.

Autorul de haiku  ne face să pășim în alegorie deși  cuvintele sunt  dintre cele mai uzuale,

comune, non-estetice, nepretențioase.

 În V2 și 3 se constată,o stare de fapt -  ieșirea unor crizanteme prin gard,  gard care este înclinat. Observația nu include nicio  figură de stil,  niciun artificiu. Realizăm, fără să ni se spună expres, că acele crizanteme crescuseră peste măsură și chiar infloriseră  bogat, reușind să aplece gardul. Dar nu ne putem limita aici. Pentru că  prin țesătura aluzivă creată de juxtapunerea V1 cu restul poemului ni  se sugerează  fără greș  că, de fapt, e vorba de  CURIOZITATE ca manifestare ce stăpânește firea.

Ehei, cum se mai  leagă  cele dezlegate și cum  cezura devine brusc un liant  (din altă perspectivă) ! Nu?!

,,Ultima știre" aprinde o  curiozitate  nenumită expres  dar care, supradimensionată, inundă și regnul vegetal.

 Gardul - nu oricum ci aplecat - nu este pomenit  degeaba. Da, curiozitatea poate fi  atât de covârșitoare încât curbează spațiul, îl transformă.

 Cititorul este ghidat cu competență să înțeleagă cum crizantemele presează asupra gardului dintr-un singur  motiv:nevoia de a fi și ele  acolo unde e și ultima știre.

De observat: crizantemele, cu impetuozitatea lor, nu sunt eroinele vreunui pastel închinat toamnei - ci - sunt  un pretext valabil pentru a focusa atenția cititorului  asupra puterii curiozității. Aceasta prin nimic altceva decât prin  juxtapunerea știrilor fierbinți cu un gard îndoit.

Se știe   că INFORMATIILE(știrile) sunt recunoscute ca având o forță imbatabilă ce acționează asupra realității formând-o sau deformând-o.

Astfel, ajungem de la gard și crizanteme la întrebarea - cât de benefică este curiozitatea ca manifestare umană imposibil de ignorat.

În lipsa înțelepciunii, ne poate -  ea duce la subrezirea  unui ,, gard" care  ne conferea nu numai limită ci și siguranță?!

. Iată că un haiku bun nu spune decât cele necesare, puține la număr. Dar deschide drum sensurilor multiple  și înțelesurile adânci.

. Rostul haiku-ului nu este  nicidecum un mesaj în sens didactic - unic și cert.

. Adevăratul haijin  e smerit în fața universului, el  știe că nu știe nimic. Însă este  totodată un gânditor, un cercetător prin excelență,  practicând o maieutică specială. Ceea ce se spune în text este vârful aisbergului. Textul haiku-ului este doar  o fărâmă din maiestuozitatea celor de după poarta deschisă de versuri! Haijinul  nu copleșește prin cele câteva cuvinte din poemul său; el dă cititorului  impulsul de a-și alege și introspecta  propria lume.

Coborând în  urzeala textului mai subliniez: Bine alese ambele planuri. Bună construcție tehnică, indicii elocvente. Juxtapunere neformală. Limbaj minimal sugerând tot ceea ce a dorit autorul să sugereze cititorului.

Cecilia Bîrcă