drumul pribegiei –
doar bocceaua și
Carul Mare
Mihai Moldoveanu – Mirco
Cum să surprinzi mai detașat și mai succint condiția
pribeagului decît constatînd că soarta lui este aceea a fi mereu de drum. Fără
casă, fără țintă. Rătăcitor, hoinar. Singur, izolat, răzleț.
De voie, de nevoie (sau pentru că optat pînă la urmă așa),
viața pribeagului este sobră și austeră. Despovărată. Îi ajunge bocceaua. În
afara propriilor ciubote, pentru deplasare, n-are la dispoziție decît Carul
Mare. Oricînd la locul lui. Ca să știe unde e și cine îl veghează și îl
însoțește necontenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu