La ceas de seară

 

 la ceas de seară -

umbra unui fluture

schimbă ora

Cati Pupăza

 Bine scris primul vers prin alegerea  expresiei  ,,la ceas de seară" care stabilește cadrul temporal. Simțim pulsul colocvialului, al firescului.  Acest  ,,la ceas de seară", deși uzitat în vorbirea curentă, are o savoare aparte și introduce  cititorul intr-o atmosferă lipsită de platitudine. . La prima vedere  poemul are deci - un kigo,, mic" , referitor la parcursul unei zile (iară nu un kigo mare, dintre cele patru sezonale).

Tensiunea este deja prezentă. De la ceasul de seară se pot întâmpla multe. Dar oare poemul continuă cu ceva previzibil, uzitat poate în alte poeme ale confraților? Nicidecum!

Elementul surpriză, acel ,,Aha! " atât de necesar într-un haiku vertebrat vine  puternic. Și vine - paradoxal - adus de o  imagine respirând finețe, fragilitate.

Suntem cuprinși de o stare karumi. Nimic ostentativ.

Fluturele, ba mai mult, doar umbra ,,unui fluture" (lipsa articolului hotărât, sugerând anonimatul) - delicată și de neobservat pentru cei pragmatici, cei fără adâncime a firii - umbra aceasta, ziceam, devine esențială!

 Imaginea este construită perfect. Vedem umbra fluturelui stând nemișcat, cu aripile lipite, strânse în sus. Umbra lui are conturul un ac de ceasornic. Acest minuscul semn (umbra) ,,desenat" de lumina soarelui ce cade pe  fluture - devine uriaș ca importanță indicând  - prin rotirea lui pe un cadran de ceas  ad hoc -  scurgerea orelor. Schimba ora.

Transformă Spațiul  în Timp.

,Transfigurarea din poem are o subtilitate și o profunzime de remarcat dat fiind că exprimarea este atât de  cuminte, firească, camuflând perfect complexitatea prin simplitate.

Măiestria haijinei ne face să ne cutremuram în fața conversiei. Fluturele a devenit parcă statuar, veșnic, simbol al divinului. Singurul fugar, a cărui fugă e măsurată, a rămas  timpul. 

Acum cea imuabilă, care dispune de oră este umbra unui  biet (oare biet?! ) fluture. Cel perisabil este atotputernicul Timp!

Și totul se petrece la ceas de seară. Ne lămurim că pomenirea serii a fost, poate, un kigo aparent. Oare seara aceasta este  partea a doua a vieții, iară nu a zilei?! Oricum, ceasul de seară funcționează ca un pretext pentru întrarea în magia creată de poem.

Cecilia Bîrcă