ramură de măslin –
dronele alungând
toți porumbeii
(Mihai
Talașman)
Un poem
concis și la obiect, în structura 6-6-5 (dacă ar fi ieșit 666, ar fi fost,
subliminal, și mai grăitor).
Fără să
se complice cu reșaparea temelor și termenilor care atrag voturi ca hârtia de
muște, fără a rindelui cuvintele ca să se încadreze în șablonul 5-7-5, dar și
fără a le da drumul să iasă din pagină (limitându-se la cele 17 silabe care îi
stau bine haiku-ului), autorul prezintă cu minimum de detalii, la modul "no comment", realitatea zilelor
noastre.
Poemul nu
are nevoie de prea multe tălmăciri. E limpede ce ne spune: mai avem de așteptat
până la primul semn de restabilire a păcii și normalității, până ne vom regăsi
din nou pe o planetă locuibilă. Trebuie să resistăm, așa cum putem, fiecare pe
arca lui, până s-o termina potopul de flăcări, până ce cerurile se vor deschide
iar pentru noi, până vor mai veni și vești bune. Dar cert este că există o
ramură de măslin undeva, chiar dacă nu e accesibilă deocamdată, deci speranțele
într-o lume mai bună nu sunt deșarte.
Andrei
Andy Grădinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu