ceasul
înghețat –
în
casa de ceai
parfumul
verii
Ana
Drobot
În țările
asiatice, "casa de ceai" este un adevărat templu, iar ceremonia
ceaiului este un ritual fără de care viața nici n-ar merita trăită. Acolo,
fiecare obiect de ceramică, de o finețe aproape ireală, și fiecare gest delicat
din ritualul de servire a ceaiului, are o importanță aparte. Nimic nu e la voia
întâmplării. Ceainicul nu dă în foc din neatenție și nimeni nu amestecă distrat
zahărul în ceașcă în timp ce discută știrile mondene, cum se întâmplă în
bucătăriile și ceainăriile noastre. Acolo, cei prezenți participă cu toată
ființa lor la fiecare clipă a ceremoniei, iar succesiunea clipelor are efectul
de a induce treptat participanților o stare de transcendență, în care timpul se
oprește în loc și nu mai există nimic altceva semnificativ în afară de aburul
ceaiului, de aroma sa și de o liniște infinită. Ceasul - ora, timpul - a
înghețat. Simți cum te cuprinde "parfumul verii", totul e liniște și
pace și pătrunzi într-o altă lume în care orice gând e de prisos și dispare.
Iar dacă, totuși, rămâi ancorat în realitate întrucâtva, aburii ceaiului îți
aduc în simțuri cel puțin crâmpeie din cele mai senine veri pe care le-ai trăit
cândva sau spre care sinele tău tinde.
Andrei
Andy Grădinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu