parc de distracții –
copilul orb dibuind
primii fugi de nea
Cezar Florescu
Iată, un poem care ne transmite
un mesaj deosebit.
La contactul cu primul vers,
,,parc de distracții", construim îndată cu ochii minții imaginea locului
special amenajat și dotat cu carusele, cu jucării acvatice și cu jocuri
interactive într-o atmosferă de mișcare, agitație și râs zgomotos.
A doua parte a poeziei vine cu
descoperirea delicată a fulgilor de zăpadă de către ,,copilul orb dibuind
primii fulgi de nea" și arătând că frumusețea nu se adresează doar
ochilor, ci și celorlalte simțuri, iar fericirea nu este una singură.
Poezia alătură explozia de
veselie a ,,parcului de distracții" cu căderea tăcută a primei ninsori.
Ambele evenimente zugrăvesc lumea în moduri diferite. Unul prin zgomot,
celălalt prin liniște. Ambele ne arată cum cunoașterea sa, indiferent cum se săvârșește,
este la fel de intensă.
Un poem sensibil care, în câteva
cuvinte bine alese, ne atrage atenția asupra faptului că fiecare episod pe care
îl trăim este, de fapt, o dovadă a frumuseții vieții.
din taina apei –
în crucea de gheață
nașterea și moartea
În această poezie cu tentă
filozofică autorul plasează în primul vers ,,taina apei".
Mai departe, ,,crucea de gheață
" face o trecere de la taină la deslușirea ei, autorul luându-și
libertatea de a privi apa nu doar ca pe un nou început, ci și ca pe un mod de a
regândi viața. Prin ea nașterea și moartea își dau mâna, pecetluindu-ne destinul
căci tot ce există, apare, se transformă și tot în apă se întoarce.
De altfel, după cum afirma și
Freud, ,,scopul vieții este moartea" prin tendința materiei vii de a
reveni la origine. Viața devine astfel o curgere continuă între naștere și
moarte, în care nașterea ne definește misiunea, în timp ce moartea ne hotărăște
încheierea ei prin întoarcerea la începuturi. Ca într-un drum fără sfârșit.
Trăgând o paralelă între știință
și religie, la Bobotează apa devine o punte între vechi și nou, între moarte și
viață, între profan și sacru adică între lume și sensul ei, simbolizând
,,trecerea". Iată de ce, ,,din taina apei/în crucea de gheață/nașterea și
moartea".
Un poem interesant, încununat de
priceperea autorului de a introduce într-un text atât de scurt idei cu sensuri
atât de profunde.
Irina Țipordei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu