luna promisă –
buna termină de șers
vechea oglindă
Camelia Blaj
𝐂𝐚̂𝐫𝐩𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐜𝐚̆
𝐚
𝐛𝐮𝐧𝐞𝐢
Buna din poemul Cameliei Blaj a găsit după mulți ani
imposibilul, luna de pe cer… O iluzie care face parte din arsenalul de
seducție. A te lăsa mințit frumos face parte din etapa “orbirii” fără de care,
ne explică psihologia modernă, s-ar duce pe apa sâmbetei totul. Nu ar mai fi
posibilă îndrăgostirea dacă am vedea 𝑎𝑐𝑒𝑎
persoană în toată splendoarea adevărului. Migdalele amare le digeră fiecare mai
târziu.
Să revenim la buna și gestul gospodăresc de a șterge oglinda
veche, într-o atmosferă ritualică, de curățare a gândurilor odată cu spațiul
locuit, de limpezire a vieții.
Ce coboară de pe cer strălucind mândru în oglinda proaspăt
debarasată de praful timpului? Luna. Acolo, în casa ei, după ani și ani. Poate
bunul nici nu mai e. Dar, într-un fel s-a întors, să-și împlinească
promisiunea. Buna-i una, nu poate fi păcălită toată viața.
Ramona Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu