Luna promisă

 

luna promisă –

buna termină de șters

vechea oglindă 

Camelia Blaj

 

Cârpa magică a bunei

Buna din poemul Cameliei Blaj a găsit după mulți ani imposibilul, luna de pe cer… O iluzie care face parte din arsenalul de seducție. A te lăsa mințit frumos face parte din etapa “orbirii” fără de care, ne explică psihologia modernă, s-ar duce pe apa sâmbetei totul. Nu ar mai fi posibilă îndrăgostirea dacă am vedea 𝑎𝑐𝑒𝑎 persoană în toată splendoarea adevărului. Migdalele amare le digeră fiecare mai târziu.

Să revenim la buna și gestul gospodăresc de a șterge oglinda veche, într-o atmosferă ritualică, de curățare a gândurilor odată cu spațiul locuit, de limpezire a vieții.

Ce coboară de pe cer strălucind mândru în oglinda proaspăt debarasată de praful timpului? Luna. Acolo, în casa ei, după ani și ani. Poate bunul nici nu mai e. Dar, într-un fel s-a întors, să-și împlinească promisiunea. Buna-i una, nu poate fi păcălită toată viața.

 

Ramona Bădescu