Albina mamă

 

albina mamă –

încă un strop de miere

în cana cu ceai 

Irina Țipordei

 

Încă de la apariția primului cuvânt, "albina", știm deja că se află pe undeva un strop de miere. Rămâne doar să parcurgem drumul poemului și să-l găsim. Iar el are să se ivească în toată splendoarea. Dar să nu ne grăbim...

Cel de al doilea cuvânt vine cu detalii despre albina noastră. Și aflăm că nu este vorba despre orice albină, ci despre mama tuturor albinelor, despre însăși Majestatea Sa, Regina, "Albina Mamă", iar lucrurile devin foarte interesante. Pentru că, așa cum sunt instituite regulile de milenii în regatul stupului, responsabilitățile în ceea ce privește mierea sunt distribuite lucrătoarelor de rând, nu aparțin Coroanei! Poate nu de miere este vorba în poem, cum am crezut la început?... Vom vedea. Să lăsăm puțin deoparte prima parte și să deschidem ușa celei de a doua părți.

Se servește ceaiul... și se petrece ceva deosebit de plăcut: apare "încă un strop de miere / în cana cu ceai". Autoarea nu ne spune cine și de ce sporește dulceața licorii. Ne prezintă doar un fapt, sau poate doar o senzație. Pentru clarificări, va trebui să apelăm din nou la primul vers și să aflăm ce leagă cele două părți ale poemului.

O legătură ar fi limpede, în aparență - albina din prima parte și stropul de miere din partea a doua. Dar nu aceasta este legătura pe care o căutăm, și nici nu ar funcționa foarte bine (așa cum spuneam, "albina mamă" are alte îndatoriri decât să aducă, la propriu, mierea). Va trebui să căutăm și alte sensuri ascunse ale cuvintelor.

Să citim altfel "albina mamă". Poate că "albina" nu este subiectul aici. Poate este numai atributul "mamei", iar poemul ne vorbește despre mama cea harnică și neobosită ca o albinuță, care nu stă o clipă locului și care caută mereu să aducă încă un plus de bine puiului ei. Mama, care și numai prin simpla ei prezență aduce un strop suplimentar de miere în viața noastră.

Parcă văd autoarea servind o ceașcă de ceai lângă portretul mamei, când deodată apare o albinuță. Și de aici, asocierea cuvintelor, momentul haiku și un poem splendid.

 

Andrei Andy Grădinaru