flăcări
în frunze –
mai viu
pustiul decât
toată
pădurea
(Ramona
Bădescu)
Poemul, prin
originalitatea și forța lui, te face să te oprești și să meditezi, ba chiar
să-ți ții un pic respirația. Într-adevăr, cheia versurilor se află în imagine,
căci luat separat poemul ar părea aproape criptic. Flăcările frunzelor,
vizibile în fundal, definesc în mod dramatic kigo-ul toamnei. ”Pustiul viu”: o
superbă și ieșită din comun descriere a ferestrei sparte prin care natura,
fecundă și vie în orice anotimp, își recucerește spațiul furat de om. Surpriza
versului trei o constituie comparația între pădurea ce moare sezonier în fundal
și ”viul” ferestrei prin care a izbucnit natura. Desigur, și vegetația din prim
plan tot moartă pare, dar exact acest lucru face ca pustiul, golul aproape
metafizic ce se degajă din rama oarbă să aibă o forță de impact asupra
privitorului care-i dă viață. Atunci când sufletul intră în dialog cu
lucrurile, acesta descoperă că ”natura moartă” a obiectelor contemplate e de
fapt o forță vie a creației.
Ramona Bădescu a reușit
să intre în acest dialog și să scrie în trei versuri un mic tratat filozofic.
Felicitări cu ovații și cunună de lauri! Te mai așteptăm.
Ioana Dinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu