citire
în Braille –
zăbovind
la lecția
despre
lumină
(Mirela
Brăilean)
Există printre noi și oameni care nu au
acces la nenumăratele minuni ale lumii exterioare, fiindcă, din păcate, s-au
născut altfel… Pe de altă parte, în preajma noastră, trăiesc și destui dintre
aceia care, deși văd destul de bine, trec prin viață ca niște orbi…
Poemul ales drept câștigător, ca și altele
selectate de-a lungul vremii, îmi place, printre altele, că nu descrie banal
imaginea propusă, ci, din contră, pornind de la anumite detalii, aparent
minore, dezvoltă o poveste plauzibilă, emoționantă, care te lasă pe gânduri…
Astfel, primul vers te trimite instant în
atmosfera unei ore speciale de curs, dar dintr-o altfel de școală, unde elevii
cu deficiențe de vedere deslușesc tainele cunoașterii și se bucură de
diversitatea mediului înconjurător prin intermediul ochilor din buricele
degetelor…
Versul median, prin gerunziul zăbovind
,evidențiază răgazul pe care elevul și-l ia pentru a înțelege informații care
îi trezesc atenția în mod deosebit, îi rețin atenția prin însemnătate și merită
de aceea aprofundate…
Versul final, în care s-a cuibărit frumos
surpriza amânată, aduce explicația necesară închegării sensului textului –
întârzierea învățăcelului deasupra paginii respective are legătură nu cu un
fleac insignifiant, ci cu lecția despre Lumină care poate fi sinonimă cu
noțiunea de Dumnezeu, dar și cu ideea de meditație, probabil amară, asupra
incompletitudinii, a limitării date de anumiți factori genetici sau de altă
natură, care îl fac pe cel în cauză să bâjbâie în căutarea căii, a adevărului,
a rostului într-o viață trăită, ce trist, cu storurile trase…
Într-o lume în care stăm din ce în ce mai
mult în fața dispozitivelor cronofage, ar fi bine să facem ceva, în sensul unei
vieți mai sănătoase, și pentru ochii noștri cei de toate zilele, fără de care,
am orbecăi asemenea unor cârtițe prin galeriile întortocheate ale vieții…
Cezar F.
Ciobîcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu