flori de
gheață –
pe
geamul blurat
urme de
buze
(Tania Gogan)
Poemul ales de mine drept câștigător pare, la prima vedere/ citire, să nu aibă nicio legătură cu fotografia, dar, la o analiză mai pertinentă, se pot observa câteva elemente care îl fac să fie mult mai valid decât altele. Astfel, dacă privim cu atenție, putem desluși acolo și forme de flori, și buze, totul pe fondul unei neclarități incitante… Putem să ne închipuim următoarea povestioară ce are loc, ce coincidență interesantă, tocmai de Dragobete. Cineva se află într-un interior neîncălzit deocamdată (poate intenționat, poate nu) și suferă într-o oarecare măsură din cauza absenței persoanei iubite, dar se resemnează admirând frumusețea glacială a florilor apărute pe ochiul de geam, acestea putând fi văzute și ca un dar imaginar ce îi alină durerea… Ultimul vers aduce substanță poemului, adăugându-i o notă de erotism bine strunit, dar și de ambiguitate, făcându-ne să cădem pe gânduri și să căutăm răspunsuri…
Pasiunea nu poate fi inhibată, ascunsă, ci, din contră, etalată, declarată. Urmele de buze pot fi văzute ca un gest de mulțumire pentru ceea ce-i oferă iarna persoanei claustrate sau ca un sărut adresat celui care nu-i de față, dar pare să-i fi trimis, apelând la magia iernii, un cadou inedit. Și iată cum geamul devine în situația dată un intermediar, un adjuvant prețios, care stârnește emoții, energii latente și ațâță imaginația, contribuind la realizarea unui tablou sugestiv tocmai prin elementele absente… Felicitări autoarei!
Pe mine, printre altele, forma obiectelor din imaginea dată m-a dus cu gândul la un instrument muzical, tulnicul: cântec din tulnic – / dintr-odată inima / mai ușurată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu