marți, 21 aprilie 2026

La sfatul bătrânilor

 


controverse

la Sfatul bătrânilor –

timpuri grele

(Ecaterina Pupăză)

 

În aproape toate edițiile acestui concurs observ același fenomen: unele poeme au o ”idee” interesantă, originală, proaspătă, dar puntea către imagine e cam subțire. Altele au ”rădăcini” puternice în fotografia propusă, dar n-au ”idee”, n-au nimic original sau convingător de spus în plus. Iar altele, care au și ”rădăcini”, și ”idee”, scârțâie grav în privința formei. Puține îndeplinesc toate criteriile, iar acelea de obicei primesc mențiuni sau se suie pe podium.

 La selectarea unui poem, un criteriu de bază (în viziunea mea) este legătura cu fotografia. Dacă aceasta nu poate fi argumentată elocvent, poemul, chiar dacă bun în sine, nu are șanse mari, căci el trebuie să trăiască în osmoză cu imaginea, și nu de capul lui….

 Senryul lui Cati Pupăză îndeplinește cu brio această cerință. Uitându-ne la fotografie, ”vedem” conturați cu claritate niște bătrâni înțelepți (bătrâni fiindcă uscați), cu capetele (pline de dinții semințelor ce cad) înclinate spre centrul unui cerc, în care Înainte Stătătorul pare a fi figura centrală cu șapcă și fular.

 Da, vremurile sunt grele, căci după toamnă vine iarna (”the winter is coming”….pentru cunoscători!…:)). Iarna bătrâneții, a războiului, a cine știe ce altor calamități. Iar bătrânii care au văzut multe la viața lor, trebuie să ia din timp decizii, să prevină, să eludeze soarta, înainte de a fi prea târziu, înainte ca frigul să le macine tulpina iar păsările să le fure ultimul ”dinte” din alveole. Decizii dificile, ce nu pot fi luate fără controverse, căci nu degeaba ”Șeful” își acoperă fața cu șapca și flutură steagul roșu!

 Măcar bătrânii de floarea soarelui par mult mai înțelepți și mai responsabili decât bătrânii sau mai puțin bătrânii noștri politicieni!

 Un poem aparent glumeț, dar cu un sâmbure de tristețe, aparent simplu, dar perfect construit pe imaginea dată, care încântă prin jocul de idei și balansul jucăuș între fotografie și text! Felicitări, Cati Pupăză!

Ioana Dinescu


Niciun comentariu: