rinocerizare
–
lăsați
cu toții mască
de-un
roi de fluturi
(Mircea
Moldovan)
Cine l-a citit pe E. Ionescu știe că
termenul rinocerizare derivă dintr-una din celebrele dumnealui piese de teatru.
Prima parte a poemului, așadar, are, într-o oarecare măsură, păstrând
proporțiile, legătură cu realitatea imediată a zilelor noastre, cu sistemul, cu
teoriile conspiraționiste al căror laț pare să se strângă în jurul grumazurilor
celor mai mulți dintre conaționalii noștri. Astfel, dacă analizezi la rece
evenimentele politice, reacțiile sterile și elucubrațiile actorilor principali,
accentuarea analfabetismului funcțional, este limpede că rata alienării și a
depersonalizării individului crește considerabil sub presiunea unor diverși
factori socio-politici /geo-politici tot mai nocivi și agresivi, aceștia ducând
inevitabil la atrofierea spiritului critic și la adoptarea tacită a unei
ideologii dominante nesănătoase, aceea a punerii pumnului în gură, a unor
convingeri care îndeamnă la ură, desconsiderare și anihilare a adevăratelor
valori morale și culturale.
Privind cu atenția imaginea propusă, nu
poți să nu constați că umbrele fețelor proiectate pe nisip sunt hâde, de parcă
ar aparține unor suflete chinuite, unor zombi care în mod normal, sub influența
unui ordin venit parcă telepatic, de sus, acționează distructiv, ca o gloată
lipsită de control, fără rațiune, fără introspecție.
Partea a doua a textului însă aduce o
schimbare de perspectivă care ne demonstrează că ne-am înșelat. Oamenii
respectivi, cu toată urâțenia lor
fizică, au totuși în străfundul lor ceva
urme de umanitate, de candoare, de sensibilitate, ceea ce pare să ne spună,
subliminal, că mai există șanse, una dintre ele fiind conștientizarea
frumuseții naturii, a elementelor, aparent insignifiante, ce țin de universul
încântător al boabei și al fărâmei, care te poate salva prin lecțiile simple
despre reziliență și surmontare. Roiul de fluturi reprezintă călătoria spre
propria ființă, ieșirea la lumină, înălțarea, libertatea pentru care merită să
te sacrifici pentru a ieși din minus-existență.
Cezar-Florin
Ciobîcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu