Stella Grama
Ezitând între acesta și alte două poeme care au luat
mențiune, mărturisesc că balanța a fost înclinată de prospețimea și
originalitatea imaginii din versul al treilea. Acolo e surpriza!
Un copac fără foșnet e un copac fără frunze. Nu știm însă de
ce acesta și-a pierdut frunzișul: e ceva temporar și firesc, legat de anotimp,
sau ceva mai grav…. Pomul poate că a murit în picioare, cum mor toți copacii
bravi atunci când nu sunt asasinați de om (cel mai cumplit dușman al copacului)
sau de alte forțe ale naturii, iar pe scheletul acestuia nu mai înverzește
nimic, decât cel mult mușchiul. Nu știm? Ba da, căci primul vers ne dă o
indicație esențială: înghețul e mai vechi, adică mai vechi decât zăpada
iernii actuale. Gutuiul și-a luat mai demult rămas bun de la această lume, dar
nu și de la poartă, pe care continuă să o păzească mut. Prin trupul lui lemnos
seva a încetat mai demult să circule, iar tăcerea ramurilor nu va fi nici la
primăvară, nici la vară întreruptă de foșnetul frunzelor.
Vreau să observăm și faptul că autoarea personalizează
pomul. Nu e vorba de un copac oarecare (ar fi putut spune ”copacul de la
poartă”), ci de unul anume, un gutui. Individualizându-l, acesta capătă valențe
familiale, devine aproape o persoană, a cărei dispariție lasă în urmă un gol
amar. Ne putem imagina cât de tare lipsesc proprietarilor casei florile lui
baroce, frunzele catifelate sau lampioanele galbene ale fructelor. Din
experiență vă spun că despărțirea de un copac iubit este aproape la fel de
dureroasă ca pierderea unui membru al familiei.
Și da, legătura cu fotografia există. E o legătură mai
generală, o punte mai subtilă decât la alte haiku-uri: iarna din imagine se
reflectă în înghețul primului vers. De remarcat este și suprapunerea de sensuri
între ”îngheț” și ”moarte”: iarna imaginii se transfigurează în moartea
copacului, adică ”înghețul” acestuia. Căci da, moartea și frigul au
caracteristici comune: rigiditatea, încremenirea, tăcerea….
Parafrazând un alt haiku care a primit mențiune: poate că
rămurelele trase în promoroacă din fotografie sunt o pictogramă prin care
gutuiul își ia rămas bun de la noi. Odihnește-te în pace!
Ioana Dinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu