17 ani
noapte albă de mai –
un om sub miliarde
de ani lumină
Șerban Codrin
Numărul
anilor este de-a dreptul necanonic, adolescentin. Cifrele prea ascuțite.
Motivul însă e unul presant. Am scăpat cifrele aniversare și e cazul să adunăm
și să punem laolaltă un număr mic de poeme deosebite. Doar 4. Cîte 4 ale unui
număr de 61 de autori.
Ne-am
hotărît să ieșim în lume și să expunem ce am realizat mai de preț. 17 ani am
stat prea confortabil în nișa noastră și vrem să expunem recolta prin ce are ea
mai bun și mai rotund. Grupul nostru, grupul RO KU, nu a stat degeaba. Avem
două concursuri de haiku, unul săptămînal și unul lunar, la care, de-a lungul
anilor, și-au sporit abilitățile vreo 500 de participanți.
Am
publicat și 14 volume colective și un număr de peste 60 de volume personale ale
autorilor. Totul s-a petrecut însă între cei care ne știm și ne citim unii pe
alții.
De
curînd am publicat și primele volume prin care am vrea să ajungem la cei care
nu știu ce e haiku-ul. Volume în care încercăm să-i sensibilizăm pe cei care ar
dori să citească haiku dar nu găsesc prea ușor drumul spre o poezie laconică și
aluzivă. Acestora le adăugăm acum o colecție a celor mai bune poeme ale
grupului.
Poemele
cele mai bune nu sînt în mod sigur și cele mai accesibile. Haiku-ul este un
poem laconic și autorii, ca și oamenii cărora le place să vorbească puțin, sînt
rezervați și mucaliți. Hai să zicem, puțin poznași. Îi provoacă pe cititori și îi cointeresează în
înțelegerea textelor. Textul nu se oferă mură-n gură. E dens și propune o mică
enigmă.
ea a șters totul -
gândurile grijile
castelul de nisip
Trebuie să ai puțină răbdare și să culegi indiciile. Dacă
nu ești chiar un papă-lapte, după prima citire, vei intui că numai marea cu
valurile ei șterge totul, de preferință castelele de nisip. Asta la parter. Dar
dacă stai sau mergi o vreme pe țărm, nu întîrzie prea mult ca să-ți alunge și
gîndurile negre și grijile de la mansardă. Nu trebuie să crezi că totul s-ar rezolvat
însă. Terapia marină este lungă ca și viața. Deocamdată, pe locul gol, poți să
ridici un alt castel. La fel de glorios și fragil.
Să mai
încercăm o mură:
beznă pe uliţă -
gutuia din fereastră
făcută compot
De data asta e ditamai dovlecelul. Gluma e mai lejeră. Dar
dă de gîndit. Trebuie să decizi: compot sau lumină. Poate preferi electricitatea.
Și crezi că pentru asta nu trebuie să faci niciun sacrificiu. Mai gîndește-te.
Gata. O
prefață trebuie să fie scurtă și o să mă execut. Citiți fără să vă grăbiți.
Dacă vi se pare greu de înțeles, treceți mai departe și reveniți mai tîrziu. Cu
fiecare poem înțeles veți avea un orizont mai deschis și așa, încet, încet,
veți prinde gustul unui poem care vă poate oferi nu doar bucurii ci și o
atitudine de viață mai delicată, poate și mai echilibrată.
Corneliu Traian Atanasiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu